|
#
Credem în Sfânta Scriptură acceptând pe
deplin Scrierile Vechiului şi Noului
Testament ca fiind Cuvântul inerent al lui
Dumnezeu, inspirate verbal, suficiente ca
singură regulă a noastră infailibilă şi cu
autoritate în ceea ce priveşte credinţa şi
practica. Scripturile pot fi interpretate
conform sensului lor gramatical – istoric.
Psalmul 119.160, Proverbe 30.5a, 2 Timotei
3.16-17, 2 Petru 1.19-21.
#
Credem într-unul Dumnezeu triun, existând
din veşnicie în trei persoane – Tatăl , Fiul
şi Duhul Sfânt, co-eterni în natură, co-egali
în putere şi slavă, având aceleaşi atribute
şi perfecţiuni. Dumnezeu este Atotputernic,
Atoateştiutor şi Atotprezent. Deuteronom
6.4, Matei 28.19, 2 Corinteni 13.14, Ioan
14.10, 26.
1. Persoana şi lucrarea Tatălui.
Dumnezeu Tatăl domneşte cu o grijă
providenţială şi suverană peste universul
Său, creaturile Sale şi cursul istoriei, în
conformitate cu scopul harului Său. El este
Atotputernic, Atoateiubitor şi pe deplin
înţelept. Genesa 1.1, Ioan 14.6-13.
2. Persoana şi lucrarea lui Cristos.
a. Credem că Domnul Isus Cristos, veşnicul
Fiu al lui Dumnezeu a devenit om fără a
înceta să mai fie Dumnezeu, conceput fiind
de la Duhul Sfânt şi născut din fecioara
Maria pentru a-L revela pe Dumnezeu şi a
mântui omenirea păcătoasă. Isaia 7.14, 9.6;
Luca 1.35; Ioan 1.1-2, 14; 2 Corinteni
5.19-21; Galateni 4.4-5; Filipeni 2.5-8.
b. Credem că Domnul Isus Cristos ne-a
răscumpărat prin moartea Sa pe cruce, fiind
jertfa reprezentativă, mijlocitoare,
substituitoare; că justificarea noastră este
asigurată de învierea Sa reală, istorică din
moarte. Fapte 2.18-36; Romani 3.24-25; 1
Petru 2.27; Efeseni 1.7; 1 Petru 1.3-5.
c. Credem că Domnul Isus Cristos s-a înălţat
la cer şi acum şade în mărire la dreapta
Tatălui unde, ca şi Mare Preot al nostru
împlineşte slujba de Reprezentant,
Mijlocitor şi Apărător. Faptele Apostolilor
1.9-10; Evrei 7.25, 9.24; Romani 8.34; 1
Ioan 2.1-2.
3. Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt.
Credem în Duhul Sfânt, că este a treia
persoană a Treimii, agent divin în natură,
revelaţie şi izbăvire, că El convinge lumea
în ceea ce priveşte păcatul, neprihănirea şi
judecata, că El regenerează, locuieşte,
botează, pecetluieşte şi unge pe toţi aceia
care devin copii ai lui Dumnezeu prin
Cristos, că El împuterniceşte, conduce,
învaţă, sfinţeşte şi umple mai departe pe
cei care se supun zilnic Lui. El împarte
daruri spirituale credincioşilor. Acestea
trebuie dorite şi folosite pentru zidirea
trupului lui Cristos. Toate darurile
spirituale lucrează în armonie cu
Scripturile şi nu trebuie folosite contrar
parametrilor Bibliei. Ioan 3.5; 14.16-17,
26; 16.7-14; Romani 8.9; 1 Corinteni 12.13;
2 Corinteni 3-18, Efeseni 1.13, 5.18; 1
Corinteni 14.
#
Credem că toţi oamenii sunt prin natură şi
alegere păcătoşi şi pierduţi; că omul a fost
creaţia directă a lui Dumnezeu, făcut după
chipul, asemănarea lui Dumnezeu; că prin
neascultarea personală de voia revelată a
lui Dumnezeu, omul a devenit o creatură
păcătoasă, părinte al unei rase căzute,
universal păcătoasă atât în natură, cât şi
în practică, fiind astfel înstrăinată de
viaţa şi familia lui Dumnezeu, găsindu-se
sub judecata şi mânia îndreptăţită a lui
Dumnezeu şi nu se poate mântui pe sine
însuşi. Genesa 1.27, 3.6; Psalmul 51.5;
Romani 3.23, 5.12, 19; Galateni 3.11.
#
Credem în mântuirea prin har, prin credinţă:
că mântuirea este un dar gratuit de la
Dumnezeu, nemeritată şi neasigurată parţial
sau deplin prin vreo virtute sau faptă umană,
ci primită doar prin credinţa personală în
domnul Isus Cristos, în care toţi
credincioşii autentici au ca posesiune
actuală darul vieţii veşnice, o neprihănire
deplină, înfierea în familia lui Dumnezeu,
izbăvire şi securitate faţă de orice
condamnare, toate resursele spirituale
trebuincioase vieţii şi evlaviei şi garanţia
divină a faptului că nu vom pieri niciodată;
că mântuirea afectează pe deplin omul; că
fără Cristos nu există mântuire. Efeseni
2.8-9; Tit 3.5; Ioan 1-12, 3.14, 10.28-19;
Romani 8.1; Filipeni 1.6.
#
Credem în trăirea curată şi în fapte
evlavioase: nu pentru înfăptuirea mântuirii,
ci ca o dovadă şi roadă a acesteia. Astfel,
ca şi creştini trebuie să ascultăm
Cuvântului Domnului nostru, să căutăm
lucrurile de sus, să umblăm aşa cum El a
umblat, să acceptăm ca responsabilitate
solemnă a noastră datoria şi privilegiul
ducerii Evangheliei într-o lume pierdută,
amintindu-ne că o viaţă creştină victorioasă
şi rodnică este posibilă pentru cei care, ca
mulţumire faţă de îndurările infinite şi
nemeritate ale lui Dumnezeu, s-au adus pe ei
înşişi pe deplin înaintea lui Cristos.
Efeseni 2.10; Romani 12.1-2; Filipeni 2.16.
#
Credem în existenţa lui Satan: care la
început a fost creat ca fiinţă sfântă şi
perfectă, însă prin mândrie şi ambiţie
necurată s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu
devenind astfel depravat în caracter, cel
mai mare duşman al lui Dumnezeu şi al
oamenilor Săi, căpetenia tuturor celorlalţi
îngeri căzuţi şi a duhurilor rele,
înşelătorul şi dumnezeul acestei lumi; că
puterile sale sunt vaste, dar strict
limitate de către voia permisivă a lui
Dumnezeu Cel care răstoarnă lucrările sale
rele pentru bine; că a fost înfrânt şi
judecat la cruce şi astfel osânda lui finală
este clară; că avem abilitatea de a-i
rezista şi a-l birui doar cu armura lui
Dumnezeu, prin sângele Mielului şi prin
puterea Duhului Sfânt. Isaia 14.12-15;
Efeseni 6.12; 1 Petru 5.18; 1 Ioan 3.8;
Apocalipsa 12.9-11, 20.10.
#
Credem în revenirea lui Cristos, revenire
personală, trupească şi vizibilă, pentru a-Şi
instaura împărăţia peste care va domni în
dreptate şi pace. Apocalipsa 19.11-16.
#
Credem în viaţa viitoare, în învierea
trupului şi judecata veşnică; că duhurile
celor mântuiţi, în momentul morţii fizice,
pleacă imediat să fie împreună cu Cristos în
ceruri; că faptele lor vor fi aduse înainte
tronului de judecată pentru răsplătirea care
va avea loc în vremea în care Cristos vine
pentru ai Săi; că duhurile celor nemântuiţi,
în momentul morţii fizice, coboară imediat
în hades unde vor fi ţinuţi sub pedeapsă
până în ziua judecăţii când trupurile lor
vor fi ridicate din mormânt, că vor fi
judecaţi şi alungaţi în iazul cu foc, locul
pedepsei finale şi veşnice. 1 Corinteni 15,
2 Corinteni 5.8-10; Luca 16.19-23;
Apocalipsa 20.11-15.
#
Credem în separarea Bisericii de stat:
fiecare dintre cele două părţi având sfere
de responsabilitate definite şi distincte.
Matei 22.21; Romani 13.1-7.
#
Credem în preoţia tuturor credincioşilor: că
Isus este Marele nostru Preot şi că prin El
fiecare persoană născută din nou are acces
direct în prezenţa lui Dumnezeu fără a fi
nevoie de un preot uman; că fiecare
credincios are dreptul şi responsabilitatea
de a studia şi interpreta Scriptura în mod
individual sub îndrumarea Duhului Sfânt.
Ioan 14.6; Evrei 14.16; 2 Timotei 2.15; 1
Petru 2.1, 5, 9.
#
Credem:
A. Că Biserica universală este alcătuită din
toate persoanele care au fost împăcate cu
Dumnezeu prin credinţa mântuitoare, prin
moartea şi învierea lui Cristos. Efeseni
5.25; 1 Corinteni 12.28.
B. Că Biserica locală este adunarea
oamenilor cu o relaţie personală şi credinţă
în Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor.
Această adunare este unită într-o
organizaţie pentru a practica rânduielile
Noului Testament, pentru a se strânge la
rugăciune, închinare, învăţătură şi părtăşie;
pentru a sa angaja la împlinirea Marii
Trimiteri. Faptele Apostolilor 2.41-42; 1
Corinteni 11.2.
C. În independenţa şi autonomia Bisericii
locale: fiecare Biserică nou-testamentară
este liberă să se autoguverneze pe sine,
fără alte interferenţe eclesiale şi că
trebuie să coopereze cu alte biserici
nou-testamentare, după cum o luminează Duhul
Sfânt; că este responsabilă de urmarea
modelului Bisericii din Noul Testament şi că
este direct răspunzătoare în faţa lui
Dumnezeu. Matei 18.17; Faptele Apostolilor
6.1-5; 15.22-23.
#
Credem că botezul cu apă al credincioşilor
şi Cina Domnului sunt orânduiri scripturale
pe care Biserica de azi trebuie să le
asculte. Matei 29.19, 20; Faptele
Apostolilor 2.41, 8.38-39; Matei 26.26-30; 1
Corinteni 11.23-34.
#
Credem că Dumnezeu este creatorul
universului. Genesa 1-3; Ioan 1-3; Evrei
11.3.
#
Credem în rugăciune şi vindecarea celor
bolnavi. Vindecare bolnavilor este ilustrată
în viaţa şi lucrarea lui Isus şi este
inclusă în responsabilitatea dată se Isus
ucenicilor Săi. Este dată ca un semn care îi
însoţeşte pe credincioşi. Este de asemenea
parte a lucrării lui Isus la cruce şi unul
dintre darurile Duhului Sfânt. Credem că
vindecarea deplină are loc atunci când
credinciosul intră în ceruri. Vindecarea
ţine de alegerea suverană a lui Dumnezeu. El
vindecă după cum crede de cuviinţă. Credem
în practica scripturală a chemării
prezbiterilor de a se ruga pentru bolnavi.
De asemenea, credem că Scriptura ne
descoperă faptul că şi credincioşii născuţi
din nou, dar care nu sunt prezbiteri într-o
Biserică locală îşi pot pune mâinile peste
bolnavi. Isaia 53.5; Marcu 16.17-18; Faptele
Apostolilor 8.6-7; Iacov 5.14-16.
#
Credem că este interzis creştinilor să
depună plângeri în faţa instanţelor civile
împotriva altor creştini sau Bisericii cu
scopul rezolvării disputelor personale. 1
Corinteni 6.1-8. |
